miercuri, 7 octombrie 2015

Ce țintirim cuminte

O coroană și o cruce
Tămâie, lacrimi și se duce.
Și privești cum pe o cruce
Un an, o zi, un nume trece.

Iarbă, ceață, lumînare
De aici nu ai scăpare
Plin de amar printre morminte
Te uiți la candela fierbinte
Un om, o viață, o iubire
O zi care își dă de știre.

Așezat la capătîi,
Cu ochii plini de patimă
Amintirea se așterne,
Chipul, speranța, lacrima.

La umbra celui nuc frumos
Tot vin și te privesc în vie
Să reîntorc ceva nu pot ,
Dar amintirea ta rămâne.

E trist aici și tu nu ești,
E doar o poză alb-negru ... una!
Drept, țintă mă privești
Dar să-mi răspunzi nu poți de-acuma.

































 05.04.2015. Să-ți fie țărâna ușoară Roma.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu