luni, 9 februarie 2015

Sunt zile

Sunt zile când aș vrea
să ne așezăm pe maluri diferite de Prut
și să nu aducem în discuție amintiri din trecut.
Să uit de mizerie și de bac,
să uit câte mai am de suportat.

Un bărbat cu haina pe dos
ce își caută adăpost.
Un suflet crunt și bogat
mândru , rece, îndurerat.

Om credul și încrezut
ce-mi surâde pe ascuns.
Mă sufoci cu întrebări,
cu reproșuri,devastări
chiar pot...
și te susțin în toate.
Eu sunt femeia ce poate,
Nu vreau munți și nici câmpii
vreau să ne simțim copii.
Vreau să fim întotdeauna
Cum e soarele și luna.