luni, 29 noiembrie 2010

Greu


29 noiembrie ce ploaie merge afara. Ce zi posomorita  +si eu cu febra si racita insa evidentiez fericita dintr-un singur motiv ca nu am motive sa fiu trista sau nefericita (cu febra si gitul ma descurc eu :d)cu o muzica linistita si numai bine cu un ceai linga mine.Stiu ca toata lumea spune: " de ce tocmai mie? " .. Incerc sa nu arat mereu cat de mult ma doare, shi astept la fel ca toti sa apara raza de  soare !Fiecare cu probleme cu neajunsurile lor fiecare atit de apropiati dar tot odata atit de diferiti ,indepartati unul de altul.
Un Sfat
Ştiu că nu este uşor, dar nu trebuie sa te opresti chiar acum...nu trebuie sa renunti.E imposibil sa eviti inevitabilul.Daca trebuie sa se intample,se va intampla indiferent ce ai face tu. Invata ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oamenii care nici nu te cunosc.
M-am facut sa cad pe ginduri..... Știi.. adunarea și scăderea.."Nu tu, nu eu - amîndoi!!!!!"
Cît costă să fim împreună? Cîți sunt cu-adevărat  împreună.Tu știi???!!!

E jale mare, la acest compartiment din păcate...fetele se uită la bani,...băieții la fel...ce ne facem atunci ,unde e dragostea de odinioară,...cînd buneii, părinții noștrii atunci lumea nu se uita la bani, atunci întradevăr era iubire, o iubire curată, dar ceea ce se întîmplă acuma e amăgeală,...unde eii se amăgesc pe dînșii în primul rînd...e trist ce se întîmplă,...e trist... :(
Dragostea e acolo unde e așteptată...
Costa incredere si devotament, amintiri si lacrimi, costa multe de toate, mai putin bani. Atunci cand dragostea costa bani - numa dragoste nu e!
Impreuna probleme au fost si sunt, in seama nu le lua viata nu e roz, e asa cum este ea .Aici e locul unde poti visa .Aici sunt eu mereu in preajma ta . 
Ne-avem unul pe celalalt, asta conteaza mai mult decat orice, si atunci cand nu am niciun ban, nu ma afecteaza caci esti tu langa mine (spunea un cunoscut a avut dreptate mare):
Mi s-a impietrit inima asa de tare. Am impresia ca o sa crape. Vreau sa pot sa pling, dar, din clipa in care am aflat, asa si nu pot sa ma racoresc....
Motivul pentru care universul este vesnic este faptul ca el nu traieste pentru sine ci da viata altora in timp ce el se transforma.


joi, 18 noiembrie 2010

Dă-i timpului, timp.

                                           In final mi-am pierdut si eu transparenta…
Persoanele ,care ma cunosc pina la maduva spinarii , care imi patrund in subconstiet si au capacitatea de a ramine acolo – treptat dispar…
Iar cei ce ramân? Pai bine , ei nici habar nu eu de mine, de cum sunt, ce reprezint si ce fel de ceai beu..caci cu acestea niciodata nu v-oi sta la o cana de ceai , la o lingura de inghetata…la un km de converstii..
Pur si simplu nu am nevoie de ei..asa e… Egoist din partea mea, dar chiar ca nu-mi pasa deloc..
Mi-am pierdut transparenta….
Pute-ti crede/spune/scrie orice… eu orikum ramin a fi asa..cum ma cunosc Ei! Persoanele din         trecutul meu…Acei de care imi pasa mie…Acei care au capatat un nume…
Voi? voi ramineti a fi doar niste umbre…
Valoarea omului e la el in ochi, in suflet… nu la exterior.. Iar eu nu am kef sa mai caut alinare....

vineri, 5 noiembrie 2010

Autumn

este o toamna lipsita de scrupule…
o toamna ce inabusa orce tentativa de a ma simti comfortabil, cald si posibil *vesela*
Ma simt ghidata, in intuneric, cu o forta destul de cruda…
Toamna asta e mai rece decit toate celelalte, mai frivola, mai irationala, mai necrutatoare..
lista acestor *mai* as putea sa o continui dar tot nu voi reusi sa redau pina la capat tot ceia ce reprezinta p/u mine aceasta toamna…

https://2.bp.blogspot.com/_txVkhsp9oxc/TNPfzj9aLzI/AAAAAAAAAJs/nSspWW9PFwU/s400/93104.jpg

E o fiara cu ochi lucizi si plini de amaraciune, cu miros de descompunere a frunzelor umede, ce mina un frig pt de a patrunde oriunde: in trup/ in minte/ suflet/rationament/viitor
e o toamna plina de patos p/u mine si o toamna careia nu-i ajunge imaginatie..
In fine, ma simt fericita..ha .. sunt fericita in felul cel mai perfect mod in care mash putea caracteriza…
Exist in interiorul ei, supravietuiesc in pofida tentatiei de a nu o face..
respir racoarea ei, o tin de mina, o iubesc
toamna imi da un sut in fund si imi spoone sa nu ma las..
in fiecare an imi spoone/demonstreaza/sopteste k totusi Может быть и хуже
ma invata sa aplec capul si sa spoon Merci Mon Cher la tot ce a fost, prin ce am trecut
imi inspira melancolie, ma incalzeste cu aceasta..
in fine… o toamna groaznica nu e cel mai groaznic lucru, e doar o toamna..
Miraculos cum progreseaza gindirea mea in timp ce scriu acest post.. evolutionez..ma schimb..Respir..Fac fata
Zimbesc..imi bat joc de mine, de cei apropiati, de cei din jur..imi bat joc de orice se intimpla sau sar putea intimpla..
Imi bat joc de existenta..De forma mea existentionala..
In timp ce trec grabit, zgribulita de frig, cu cashtile in urechi, cu GuF in playlist – ceilalti nu exista p/u mine.. se fac neclari ca shtersi prin ajutorul photoshop’ului..
draga toamna esti hacker nemaipomenithttps://images-blogger-opensocial.googleusercontent.com/gadgets/proxy?url=http%3A%2F%2Ftrishbanks.files.wordpress.com%2F2010%2F10%2F48932783_20bannernooneelse.jpg%3Fw%3D450%26h%3D275&container=blogger&gadget=a&rewriteMime=image%2F*
sunt tet-a-tet cu mine si simt ea (toamna de fapt!)  ma cuprinde,si cind spaima cedeaza, ma ghideaza luindu-ma, ma tot trage la ceva,dar totusi e prea multa ceata in calea noastra,inca nu vad nimic..dar sper
Pot fi asa cum oricine doreste sa ma vada..sunt imperfecta si de asta pot transfigura intr-o persoana perfecta in fata oricaruia…sunt fatarnica…da…dar cine nu e?
 toti suntem
Nu-mi pasa, deja am spoos ca ceilalti dispar din lumea mea
cind dau de iubita mea toamna
alaturi de ea ma simt eu….doar ea ma cunoaste cum sunt cu adevarat
pacat ca sunt atit de cinica incit zimbesc ,dau din cap si nu neg nimik cind cineva imi spune ca am reusit sa ma cunoasca destul de bine… ma cunosc oare eu atit de bine ca sa pot spune ca altcineva m-ar putea cunoaste? in fine, nu importa…scuze, nu conteaza…
https://2.bp.blogspot.com/_txVkhsp9oxc/TNPmS8aAaMI/AAAAAAAAAJw/oT79BJXklrM/s640/97804.jpg