vineri, 27 august 2010

Mă regăsesc printre rânduri

Eu.Cine sunt eu? Un punct minuscul in aceasta lume, ca o stea printre milioane de alte stele. Dar totusi fiecare are viata lui. Pe cat de mica, pe atat de semnificativa. Am si eu povestea mea ca toata lumea. Iar cind eu nu voi mai fi o stea acolo , in indepartatul si gigantul univers va straluci pentru mine,in amintirea mea, pierduta printre mii de alte stele.Eu sunt o fiinta, un om cu sentimente. Un om care incearca sa-si croiasca un drum in viata, un om care incearca sa-i dea vietii rost. Sunt un suflet printre milioane de alte suflete , caruia ii place viata. Pentru a putea duce o viata plina de bucurie si fericire este nevoie sa ne cunoastem, sa ne intelegem, sa ne respectam si sa ne ajutam aproapele, pentru a putea trai impreuna , fara a ne face rau unul altuia.Eu incerc sa fiu o fire vesela si optimista,pentru a putea merge mai departe. Cu totii incercam de mici sa invatam cat mai bine, insa nu doar la scoala trebuie sa invatam, ci ar fi foarte bine sa invatam si din propriile noastre greseli, pentru a le evita si a duce o viata plina de fericire. Este bine sa incercam sa fim mai buni unii cu altii, pentru ca in fata lui Dumnezeu suntem diferiti dar egali si pentru ca fiecare sa poata fi mandru sa spuna EU.Nu li se intampla tuturor. Ci doar celor care, la un moment dat in existenta lor, au facut un compromis. Care-a parut mic. Precum achizitionarea unui obiect in rate: dai putin la inceput, dar pe masura ce timpul trece, platesti de trei ori cat ar fi meritat.
Nu-i vorba aici de compromisurile care fac parte din traiul de zi cu zi (cine sa duca gunoiul, unde mergem in concediu, un proiect nesuferit pe care ti l-a trantit seful in brate si tu n-ai avut curajul sa-l refuzi...). Ci de cele care-ti schimba, intr-un fel sau altul, cursul existentei. E precum la testele de tipul: ai raspuns "a mic", mergi la intrebarea 4; ai raspuns "b mic", intoarce-te la intrebarea 2! Unele alegeri, pur si simplu se razbuna!Din punctul asta de vedere, viata e un camatar cu care-i bine sa n-ai de-a face: daca-i lasi gaj visele tale in schimbul unui trai comod dar searbad, care neaga multe din adevaratul "tu", o sa-ti ceara socoteala exact atunci cand ti-o fi lumea mai draga! Iar 'dobinda" perceputa o sa-ti zguduie din temelii toti anii (aparent) tihniti pe care i-ai petrecut fiind vietii dator cu...propria fericire.)))
E adevarat: viata are vocatie de carusel! Te prinde-n iuresul ei nebun, te-ameteste mai abitir ca un agent de vanzari bine-instruit, de nu mai stii de unde-ai plecat si unde-ai fi vrut s-ajungi. Si cand ii vine ei bine, te-arunca afara, cazi gramada, si inainte sa apuci sa te feresti din calea leaganelor ce continua sa danseze bezmetic, te loveste necrutatoarea intrebare, deghizata sub forma de bancuta: "Cine sunt eu?".


p.s cine sunt eu?nu stiu.un om de 50 kg si 165.da cam asta sunt ca in rest nu stiu cine sunt.ma framanta gandul acesta de mic.si cand ajungi sa iubesti atunci intrebarea se complica,raspunsul nu ai cum sa il gasesti si te cuprinde o melancolie ce iti distruge intru totul personalitatea.nu mai esti omul pe care il stiau prietenii tai.de sociabilitate nu poate fi vorba deoarece nu te mai concentrezi decat asupra unui singur lucru:oare ma iubeste..........nu,nu cred sunt prea mare...el e prea firav dar nu poti uita chipul care te-a vrajit.nu poti pur si simplu.....te intrebi daca ceea ce ai construit pana atunci mai are un rost?.....nu mai are,tu nu esti implinit sufleteste si asta te deprima si ajungi sa iti urasti propriul chip.scaparea e undeva departe........departe....
p.s2 Sunt un suflet in cautare de sine, sunt o fiinta ce crede ca poate schimba lumea cu visurile ei, sunt o inima ce se frange in amestecul de sentimente ce o ametesc. Sunt doar eu... catre libertate!
p.s3 Sunt un suflet de copil ce asteapta sa fie mangaiat. Sunt un suflet ignorat de prea multe probleme care imi iau locul. Sunt doar eu, atit.
p.s4 Intrebare veche... si de cate ori revin la ea (aproape in fiecare zi) am sentimentul ca ea nu cuprinde ce vreau eu defapt sa intreb, sa stiu. Nu ma satisface suprafata ci adancimea in cazul acesta. Tot mai des ma bate gandul ca raspunsul o sa-l aflam la sfarsit, ultima secunda a vietii. Pentru ca, daca as afla raspunsul acum, as deveni CEL MAI FERICIT OM din lume si restul vietii nu ar mai avea sens.
p.s5 eu cred ca viata e doar o continua pregatire pentru un spectacol care nu va avea loc niciodata...si de aceea m-am hotarat sa ma bucur de tot ce primesc in fiecare zi...sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta alaturi de cei dragi,de fiecare lucru care imi da o stare de bine...iar despre planurile de viitor nu stiu...ce va fi, va fi oricum deciziile importante se iau pe moment.
p.s6 Un suflet cu dor si cu speranta ....cu amintirea inca vie in inima, si cu privirea putin mirata , asteptand ...
Si ,totusi ,cui ii pasa cine sunt eu, de fapt !!! Lumea e mult prea grabita sa moara , mult prea grabita sa fuga ....Cui ii pasa cine sunt eu ?!)):)
p.s7 Acestea fiind spuse..! De fapt, m-a lovit bancuta direct in cap. Dar, mai nou, sunt optimista si spun "inca mai am timp!"..Inca! desi e metaforic, intr-adevar, fiecare trebuie sa se intrebe si va gasi raspunsul in el, nu in altii, caci cum ne vede lumea este doar o imagine a noastra, a mea. Eu sunt si ma simt al naibii de bine!...Totul are sens daca intelegi.

marți, 24 august 2010

In cautare

Ce se intampla cu ideea de iubire? De ce oamenii nu mai stiu sa iubeasca...sa isi ofere sufletul pur si simplu...fara conditii ce trebuiesc indeplinite, fara pasi ce trebuiesc urmati cu strictete? Eu inca mai cred ca daca oferi dragoste, vei primi dragoste...:D nu pot spune ca visez la ceva anume desi sint sigura ca devreme ori mai tirziu voi putea spune sigur ce anume vreau.Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit. Nuștiu dc am inceput cu dragostea !?)poate c la momentul dat simt nevoia de ea :D si mi-a venit acum nostalgia! Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului...am auzit vorbele astea d la o persoana , cu toate c nu am fost deacord cu asta. O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara...Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive,oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera, unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme,
punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi
niciodata aceiasi.Ne schimbam. Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa
se micsoreze. Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar
o singura data, cu adevarat...
Poti fi sigur ca in orice coltisir al lumii ea te asteapta si tu neaparat o vei gasi :D bafta!)

Visul!


  
....E o umbră nevazută
A tuturor

Cade ca o frunză,
Se aşterne ca o patură
Nu durează o veşnicie,
Ai impresia de secunde
Viaţa ţi se securge
Visând...