Ninge-n Cimitir

Un sunet lung îndurerat
Și lacrimi multe și pustii
Troiene, fulgi și putregai
De parcă ninge-n cimitir.

Ea plânge, biata îndurerată
Mult timp și fără de puteri
Și ar striga acuma tată,
Și ninge ca-ntr-un cimitir.

Cade-n genunchi privind spre umbră
Spre poza unui chip frumos
Ce a plecat, cam dureros
Și ninge-n cimitir într-una.

Pe umeri stă ca o povară
Un clopote ce sună acuma
Și nu s-aude marșul iarna
Doar ninge-n cimitir într-una.



Să-ți fie țărâna ușoară bunelu.