este o
toamna lipsita de scrupule…
o
toamna ce inabusa orce tentativa de a ma simti comfortabil, cald si posibil *vesela*…
Ma simt
ghidata, in intuneric, cu o forta destul de cruda…
Toamna
asta e mai rece decit toate celelalte, mai frivola, mai irationala, mai
necrutatoare..
lista
acestor *mai* as putea sa o continui dar tot nu voi reusi sa redau pina la
capat tot ceia ce reprezinta p/u mine aceasta toamna…
E o
fiara cu ochi lucizi si plini de amaraciune, cu miros de descompunere a
frunzelor umede, ce mina un frig pt de a patrunde oriunde: in trup/ in minte/
suflet/rationament/viitor
e o
toamna plina de patos p/u mine si o toamna careia nu-i ajunge imaginatie..
In
fine, ma simt fericita..ha .. sunt fericita in felul cel mai perfect mod in
care mash putea caracteriza…
Exist
in interiorul ei, supravietuiesc in pofida tentatiei de a nu o face..
respir
racoarea ei, o tin de mina, o iubesc
toamna
imi da un sut in fund si imi spoone sa nu ma las..
in
fiecare an imi spoone/demonstreaza/sopteste k totusi Может быть и хуже
ma
invata sa aplec capul si sa spoon Merci Mon Cher la tot ce a fost, prin ce am
trecut
imi
inspira melancolie, ma incalzeste cu aceasta..
in
fine… o toamna groaznica nu e cel mai groaznic lucru, e doar o toamna..
Miraculos
cum progreseaza gindirea mea in timp ce scriu acest post.. evolutionez..ma
schimb..Respir..Fac fata
Zimbesc..imi
bat joc de mine, de cei apropiati, de cei din jur..imi bat joc de orice se
intimpla sau sar putea intimpla..
Imi bat
joc de existenta..De forma mea existentionala..
In timp
ce trec grabit, zgribulita de frig, cu cashtile in urechi, cu GuF in playlist –
ceilalti nu exista p/u mine.. se fac neclari ca shtersi prin ajutorul
photoshop’ului..
sunt
tet-a-tet cu mine si simt ea (toamna de fapt!) ma cuprinde,si cind spaima
cedeaza, ma ghideaza luindu-ma, ma tot trage la ceva,dar totusi e prea multa
ceata in calea noastra,inca nu vad nimic..dar sper
Pot fi
asa cum oricine doreste sa ma vada..sunt imperfecta si de asta pot transfigura
intr-o persoana perfecta in fata oricaruia…sunt fatarnica…da…dar cine nu e?
toti suntem
Nu-mi
pasa, deja am spoos ca ceilalti dispar din lumea mea
cind
dau de iubita mea toamna
alaturi
de ea ma simt eu….doar ea ma cunoaste cum sunt cu adevarat
pacat
ca sunt atit de cinica incit zimbesc ,dau din cap si nu neg nimik cind cineva
imi spune ca am reusit sa ma cunoasca destul de bine… ma cunosc oare eu atit de
bine ca sa pot spune ca altcineva m-ar putea cunoaste? in fine, nu importa…scuze, nu
conteaza…
toamna gandim,toamna nu ne regasim..stam prea mult cu noi insine si asta se vede :|
RăspundețiȘtergereo da cu asta deacord :)
RăspundețiȘtergereinteresant tot ce spui tu despre toamna, pt mine e doar un alt anotimp, si astept sa treaca o data:D imi plac pozele oarte mult:)
RăspundețiȘtergeremerci...la sigur pot spune ca si eu astept sa treca:D
RăspundețiȘtergeree bby asha ni plashi ft faina postarea
RăspundețiȘtergereToamna mi se pare un anotimp atat de sec care iti scoate la iveala toate nostalgiile si toate frustrarile .
RăspundețiȘtergere"Iti da arama pe fata"
Imi place cum scrii!
Bravo!>:D<
Valerika :merci pup :*
RăspundețiȘtergereMoonlight Sonata:da bine ai atentionat ,,Iti da arama pe fata" -desi uneori e dureros..insa e doar un anotimp..))merci muuult ma starui ::*
ai o leapsa de la mine.intri in joc?da leapsa mai departe unei persoane careia ii apreciezi blogul ;)
RăspundețiȘtergereMda....''imi bat joc de existenta'' suna tare de tot. Felicitari.
RăspundețiȘtergeremultumesc fetelor :*
RăspundețiȘtergere